Cu tine de mana!

Cu tine de mână

Secretul ca să ai totul în viață e să crezi că tu, chiar ai totul în această viață. Am învățat lucru ăsta în urmă cu ani de zile. Să cred în mine, nu în altcineva. Să cred că eu pot ceea ce alții nu pot. Curios e că de multe ori lucru ăsta chiar mi-a ieșit, însă efortul depus a fost pe măsură. Pentru că mereu vedem doar rezultatul, însă de prea puține ori suntem atenți la întregul proces. Așa e și în dragoste. Vedem cupluri grandioase. Oameni ce se iubesc enorm de mult, dar habar nu avem de luptele pe care acești oameni au trebuit să le ducă. Cu ei, cu omul iubit, cu cei din jurul lor, cu părinții, cu prietenii, cu toți acei care nu au crezut. Că da, trebuie să crezi ca să poți! E condiția numărul unu. Să renunți când poți, să uiți când vrei, să taci și să mergi mai departe. Kahlil Gibran spunea că anxietatea noastră nu vine din gândurile despre viitor. Ea vine din faptul că mereu vrem să-l controlăm. Cu fiecare speranță, cu fiecare gând, cu fiecare sentiment ne apropiem de omul ăla de mâine. Să crești frumos nu e ușor. De cele mai multe ori e dureros. Trebuie să renunți la anumiți oameni din viața ta, chiar dacă îi iubești. Să crești înseamnă să te schimbi. Să-ți schimbi obiceiuri, fapte, gânduri, șoapte, sentimente. Schimbarea e dureroasă. Însă un lucru e sigur. Să rămâi așa cum ești e mult mai dureros.

//

– Te-ai întors după an an. De ce? De ce acuma?

– Nu m-am întors, dar trebuia să te aud.

– Realizezi că e aproape patru dimineața?

– Așa. Și?

– Poate că soțul meu doarme lângă mine!

– Ce glumă bună! Dacă aveai un soț sau măcar un iubit și erai fericită, atunci cu siguranță nu-mi trimiteai mie sms-uri. Dacă chiar erai fericită cu viața ta și cu ce se întâmplă în ea, mă dădeai dracului cu tot. Dar vezi tu, nu ai făcut lucru ăsta. Și mai mult, nu poți să faci lucru ăsta. Pentru că dacă l-ai face aș înțelege că nu mă mai iubești…

– Te mai suporți? Crezi că ești singurul bărbat de pe pământ?

– Bla, bla, bla… mi-ai mai spus lucru ăsta! Îți amintești? Era acel moment când m-am pus în fața ta și te-am rugat să nu ieși pe acea ușă. Dar tu ai ieșit. Ți-am mai spus atunci că ai să pierzi și nu ai vrut să mă crezi.

– Idiotule! Tu chiar refuzi să vezi?

– Să văd ce? Că mimezi o fericire? Că îți este dor de un om care mereu a știu să-ți aducă zâmbetul pe buze?

– Da mă! Îmi este dor de tine! Acum ești fericit? Ai auzit și lucru ăsta din gura mea.

– De ce îți mai este dor?

– … de diminețile astea cu tine. De sinceritatea ta, de vocea asta ce îmi răsună mereu în creier. De locurile alea cu tine. De momentele alea când mă trezeam pe la cinci dimineața că nu te mai simțeam prin pat și te găseam pe un scaun. Mă priveai cum dorm. De îngerul ăla păzitor din tine ce mereu voia să mă protejeze de toate căcaturile astea din lume. De ideile tale ce uneori erau atât de „crețe” încât rădeam ca prosta singură zile în șir. De momentele alea când mă prindeai de mână pe stradă și mă țineai strâns ca nu cumva cineva să mă poată fura de lângă tine. Doamne… și mai sunt atât de multe lucruri de care îmi este dor!

– Ce ai vrea să îți spun? Timpul a trecut peste noi și noi prin el. Acum eu sunt cu altcineva. E pentru prima dată când simt că sunt fericit. După ce povestea noastră a luat sfârșit eu am suferit. E adevărat că sufeream și înainte să te cunosc pe tine. Eram mindfuck! Și nu mă înțelege greșit. Tu nu ai fost un pansament. Tu m-ai învățat să zâmbesc atunci când nici măcar cuvintele nu mi le mai găseam. Îți datoram măcar atât. Să-ți spun lucru ăsta. Și îți mulțumesc! Pentru tot. Ești o femeie extraordinară, însă nu ești jumătatea mea. Iar eu nu sunt jumătatea ta.

– Priveam zilele trecute prin albumul foto primit de la tine. Eram frumoși împreună!

– Încă suntem frumoși împreună, însă suntem ca două bibelouri. Două chesti ce se pun prin sufragerie și arată bine. Doar atât! Nimic mai mult.

– De ce îmi spui lucrurile astea? Nu înțelegi că mă faci să plâng?

– E timpul să crești! Ai văzut lumea, ai vazut oameni de toate felurile, până și la mine în inimă ai ajuns, dar locul tău nu e aici!

– Ascultă! Locul tău e în altă parte. Cu un altfel de bărbat. Să mă crezi când îți spun lucru ăsta! Dansează mai mult, cântă mai mult, râzi mai mult, bea un pahar de vin bun în fiecare zi, fă dragoste mai mult și sex mai puțin femeie! Zboară acolo unde îți dorește sufletul și mergi mai mult pe jos, zâmbește oamenilor de pe stradă sau din metrou, învață să mănânci singură la masă într-un restaurant aglomerat, sărută-l pe bărbatul ăla care îți place mai des și nu te mai ascunde după aparențe! Și dacă vrei un sfat îți spun doar atât: viața nu trebuie să fie perfectă ca să fie minunată!

//

image

Ca să lași anumite lucruri să iasă din viața ta nu înseamnă că nu mai poți să te mai gândești din când în când la ele, că trebuie să uiți sau să ignori. Să lași nu înseamnă să câștigi sau să pierzi. Nu e despre mândrie și ego. Nu e nici despre blocarea unor amintiri, sentimente sau momente pe care le-ai trăit. Să lași nu e despre înfrângeri sau câștiguri. E despre acceptare. E despre împăcare cu tine. E despre curajul de a accepta schimbarea din tine, din viața ta. E despre o ușă deschisă cu tine. E despre tot ce ai avut, ce ai și ce o să ai!

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s