Prea tarziu…Prea devreme…

21171555013_759d5dcc1f_bNe-am obisnuit sa ne decidem in functie de ceilalti, sa ne jucam de-a acel“prea tarziu” si “prea devreme“, traim intr-un acum pe care il deplangem isterici ca fiind rutinos si banal si totusi, in sinea noastra, in acele momente de rara sinceritate cu noi insine, realizam ca ceea ce detestam atat de mult ne defineste. Suntem reprezentari fidele ale rutinei si ale activitatilor noastre. Suntem deseori nemultumiti cu noi insine penntru ca am uitam cum sa ne sincronizam cu prezentul. Il traim mecanic. Ca un ceas care ticaie simetric zile intregi, ani, decenii si la un moment dat, dupa ce l-ai uitat in sertar vreme indeulngata, il iei, il pui la ureche si incerci sa-i auzi ticaitul, sa-ti dai seama daca inca mai functioneaza.

Nu mai auzi nimic si stii ca s-a stricat candva. Il pui la loc in sertar cu gandul ca il vei duce la reparat. De multe ori nu se mai intampla asta. Si il uiti acolo. Eu vreau sa incerc ca de fiecare data sa nu uit ca, desi de multe ori zilele mele ticaie in acelasi ritm, eu pot face diferenta. Eu hotarasc ce fac cu ticairile mele. Chiar daca uneori spun ca e prea tarziu, chiar daca uneori sunt convinsa ca poate s-a intamplat prea devreme. Vreau sa cred cu desavarsire asemenea lui Pangloss (“Candide”-Voltaire) ca traim in cea mai buna din lumile noastre posibile. Optimism? Probabil. Resemnare? Doar putina. Incredere de sine? Lucram si la partea asta.

Prea tarziu…Prea devreme…

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s