Despre sanatate!

Eu cred ca Sănătatea este o zestre cu care venim pe lume fiecare; Sursa creatoare, în inteligenţa şi generozitatea ei, ne-a înzestrat cu tot ceea ce avem
nevoie pentru călătoria vieţii -hartă, ghizi, indicatoare şi resurse de toate felurile;
Starea de sănătate este efectul capacităţii noastre de a ne ne conecta la planul înalt
a cărui parte importantă suntem toţi. Uneori însă, ştim bine, deşi ne propunem o ţintă şi un drum bun pentru a ajunge la ea, se întâmplă să ne rătăcim; o alee ce ne pare mai scurtă, mai frumoasă sau mai… răcoroasă decât drumu! ales iniţial, ne atrage, o luăm pe acolo şi începem să ne îndepărtăm de calea iniţială; ne putem îndepărta puţin doar, iar când vedem că aleea nu duce nicăieri, ne întoarcem; sau ne îndepărtăm atât de mult, încât nu mai rămâne timp pentru întoarcere chiar dacă avem resurse; ori avem timp. dar resursele cu care am fost înzestraţi la începutul călătoriei vieţii sunt (de) limitate.
Sănătatea se termină acolo unde începe dizarmonia, conflictul cu tine însuţi
şi cu ceilalţi, frica, neîncrederea, necredinţa, vinovăţia, resentimentul, uitarea iubirii…
Iar toate acestea încep să se manifeste în viaţa noastră odată cu deconectarea de la resursele îndestulătoare cu care am fost înzestraţi, prinignorarea legilor şi principiilor universului. Am fost creaţi ca Trup, Minte, Suflet. Fiecare din aceste părţi ale noastre sunt strâns conectate între ele şi conectate Ia Sursa creatoare. Când legătura dintre aceste părţi slăbeşte, sau când este distrusă,
fiinţa noastră ca întreg pierde contactul cu Sursa. Şi atunci, singurele resurse pe
care ne putem baza sunt cele interioarre, din zestea iniţială. Când mintea noastră
suferă, pentru că nu înţelege ceva, pentru că e epuizată, suprasolicitată, insuficient folosită, pentru că se află în conflict cu inima sau pentru alte motive, suferă în egală
măsură şi sufletul şi trupul. Când inima noastră plânge, pentru că se simte rănită,pentru că se simte dezamăgită, pentru că se simte însingurată sau pentru alte motive, suferă în egală măsura şi trupul şi mintea. Când trupul nostru e bolnav,pentru că a fost neîngrijit, pentru ca a fost agresat, pentru că a fost intoxicat, sau
pentru alte motive, suferă în egală măsura şi mintea şi sufletul. Când măcar una din aceste părţi este în suferinţă, manifestăm, cel mai adesea şi cei mai mulţi dintre noi, neîncredere, frică, îndoială, conflict interior, vinovăţie, adică exact acele manifestări care stau Ia originea bolii. Intrăm într- un cerc vicios, pe o spirală descendentă, într-un labirint întortocheat şi întunecos. Odată rătăciţi şi deconectaţi de la Cale şi de la Sursă, proviziile devin din ce în ce mai sărace, noi din ce în ce mai speriaţi. Boala, starea de rău, ne ţin cu ochii în pământ, trişti, cu braţele încrucisate atârnând pe lângă noi a neputinţă. Căutăm ieşirea cu disperare şi ajungem adesea să rătăcim şi mai mult, să ne afundăm şi mai tare. Nu orice luminiş este locul unde trebuie să ajungem şi nu orice izvor e tămăduitor.
Ca să putem teşi din fundătura unde am ajuns, bolnavi fiind, este nevoie să
facem o “cale -întoarsă” cu mintea şi cu inima, să ne amintim acea decizie, acel act,acel gând, acea emoţie, acel conflict, acea slăbiciune, acea traumă, acea temere, etc. care ne-a determinat să facem primul pas ce ne-a îndepărtat de calea cea bunăşi de sănătate. Ieşirea din cercul vicios se poate face printr-un pas lateral, nicidecum prin continuarea mersului înainte. Ieşirea dintr-un labirint întunecat se poate face
prin inspiraţie, nicidecum prin căutarea unor repere orbecăind. Ieşirea dintr-o spirală descendentă se poate face printr-un salt în înălţime ori prin urcuşul treaptă cu treaptă, nicidecum prin săpături în adâncime. Ieşirea dintr-o prăpastie adâncă, atât de adâncă încât ecoul strigătului tău nu ajunge nicăieri, se poate face doar prin zbor…
Vindecarea presupune credinţă în sursa creatoare şi încrederea în resursele
interioare. Odată ce ai ajuns, cu mintea şi cu inima, la acel punct in care ai pierdut
calea cea bună, regăsirea ei şi reluarea călătoriei este posibilă. Totul este ca, chiar şi atunci când resursele trupului de a străbate drumul înapoi sunt limitate ori aproape inexistente, să ai credinţă şi încrederea că vei reuşi – prin intuiţie, printr-un pas lateral, prin salt în înălţime sau prin zbor…
Vindecarea nu o găseşti neapărat la capătul unei căi vindecătoare.
Vindecarea este cel mai adesea, chiar Calea spre Vindecare. Iar Calea spre
Vindecare trece întotdeauna prin punctul unde mintea, inima şi trupul se unesc şi
devin Una cu Energia Creatoare şi cu Iubirea…
Vindecarea este în Tine!
Sănătate şi Armonie vă doresc !
Clara Toma, editor “Cauzele subtile ale imbolnavirii”

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s